Pentru a putea realiza mina, la Roşia Montană se vor despăduri 250 de hectare. Noul proiect prevede în schimb plantarea a 1000 hectare de pădure până la începerea efectivă a exploatării, de patru ori mai mult decât se despădureşte.

În Proiectul Roşia Montană, compania investitoare va reabilita mediul pe tot parcursul expoatării miniere, nu doar la final. În plus, ecologizarea este asigurată, prin depunerea garanţiei financiare necesare, încă de la începutul proiectului.

La Roşia Montană, procesul de ecologizare se va defăşura pe tot parcurcusul proiectului minier. În plus, chiar de la început compania depune o garanţie de mediu, actualizată anual, banii necesari urmând să fie folosiţi numai pentru reabilitare. Mineritul modern înseamnă reguli şi proceduri stricte în toate etapele unui proiect, inclusiv de reabilitare a mediului. Aşa cum se poate vedea din descrierea etapelor proiectului, zona în care se va dezvolta proiectul minier va fi reabilitată încă din perioada de funcţionare a minei – reabilitarea va începe din anul 5 de exploatare – şi nu doar după închiderea acesteia, astfel încât suprafaţa respectivă să poată fi redată comunităţii, pentru alte activităţi.

Costurile actuale de închidere a proiectului Roşia Montană sunt estimate acum la 135 milioane USD, calculate pe baza funcţionării minei timp de 16 ani.

Actualizările anuale vor fi stabilite de experţi independenţi şi aprobate de Ministerul Mediului şi Agenţia Naţională de Resurse Minerale (ANRM), în calitate de autorităţi guvernamentale competente. Actualizările periodice au rolul de a asigura în orice moment, în cazul puţin probabil de sistare temporară a proiectului, o Garanţie Financiară pentru Refacerea Mediului (GFRM) suficientă, care reflectă costurile aferente reabilitării ecologice complete la momentul respectiv.

Poluarea actuală de la Roşia Montană este efectul exploatărilor miniere trecute. Compania RMGC nu a întreprins până în prezent la Roşia Montană activităţi de natură minieră. Bazinul hidrografic poluat cu ape acide şi mediul degradat sunt o consecinţă a mineritului istoric. Istoria ne arată că la Roşia Montană se face minerit sub diferite forme de 2000 de ani, iar metodele de exploatare minieră practicate în trecut au dus la poluarea solului şi a majorităţii apelor din zonă cu metale grele şi compuşi ai acestora. Rocile cu conţinut de sulf, în contact cu oxigenul şi apa, au dat naştere unei soluţii slabe de acid sulfuric, care a dizolvat metalele grele din rocă şi, împreună cu acestea, a ajuns treptat în apele de suprafaţă sau în cele subterane, poluându-le.

În zona Roşia Montană, apele sunt foarte acide şi au o culoare roşie dată de concentraţiile mari de metale grele dizolvate: cupru, fier, mangan etc.

RMGC nu a poluat mediul la Roşia Montană, însă va curăţa poluarea istorică lăsată de exploatările anterioare. RMGC a stabilit un plan detaliat pentru colectarea şi tratarea apelor acide care se scurg din galeriile miniere abandonate. În plus, vor fi luate măsuri suplimentare pentru curăţarea văilor Roşia Montană şi Corna, pentru ca apa care curge pe aceste pâraie să poată susţine flora şi fauna acvatică.

Standartele Uniunii Europene permit exploatarea aurului folosind tehnologia cu cianură, cu condiţia ca nivelul de concentraţie al acesteia, la finalul procesului tehnologic, să fie de maxim 10mg/l.

La Roşia Montană, datorită tehnologiei moderne concentraţia de cianură va fi de 5-7mg/l. De asemenea, la performanţele actuale ale proiectului RMGC, concentraţia este de zece ori mai mică decât standardul acceptat în SUA şi alte ţări din afara Uniunii Europene. La nivel mondial, 90% dintre operaţiunile miniere aurifere folosesc cianură, în condiţii de siguranţă.

Proiectul Roşia Montana include un plan detaliat pentru conservarea şi restaurarea obiectivelor de patrimoniu din zonă.

Noi ne-am propus să păstrăm şi să protejăm moştenirea culturală a zonei. Roşia Montană (denumită în antichitate Alburnus Maior) nu este nici cea mai veche aşezare atestată din România şi nici cea mai semnificativă aşezare Romană din era Dacică. Compania se angajează să exploreze vestigiile aşezărilor antice din Roşia Montană printr-un program complex de protejare şi conservare a patrimoniului.

Începând din 2001, RMGC a investit peste 10 milioane USD pentru programul de arheologie preventivă şi plănuieşte să investească încă 35 milioane USD pe parcursul ciclului de viaţă a minei. Aceasta va fi cea mai mare investiţie din sectorul privat pentru conservarea arheologică din România), pentru a conserva/păstra şi reface moştenirea culturală locală.

Bugetul pentru viitorul patrimoniu cultural include planuri precum: - Galeria romană Cătălina Monuleşti să fie amenajată ca un muzeu şi să fie construite cópii ale anumitor galerii afectate fizic de operaţiunile de minerit.

• Refacerea celor 41 de case istorice din Roşia Montană.
• Amenajarea zonei istorice a localităţii (zona protejată), care include mai mult de 300 de case, pentru viaţa de zi cu zi a comunităţii.
• Înfiinţarea unui muzeu care să prezinte descoperirile arheologice.
• Includerea întregii zone protejate şi a monumentelor restaurate în circuitul turistic european, regional şi naţional.
• Continuarea programului de arheologie preventivă.

Programul de protejare a patrimoniului cultural propus de companie (atât de suprafaţă, cât şi subteran) a fost recent auditat de Oxford Archaeology Unit (Marea Britanie). Aceştia au constatat că lucrările de arheologie realizate depăşesc cu mult cerinţele legale şi cele mai bune practici în ceea ce priveşte calitatea.

Puteţi vedea aici proiectul propus de RMGC pentru transformarea patrimoniului de la Roşia Montană într-o oportunitate turistică.

Proiectul minier va crea peste 2.300 de locuri de muncă directe pe perioada etapei de construcţie a minei, 800 de locuri de muncă directe în timpul exploatării şi 3.000 de locuri de muncă în total pe perioada operării.

90% din aurul extras astăzi în lume este obţinut prin tehnologia cu cianură. Mine din SUA, Noua Zeelandă, Canada, Italia, Finlanda, Spania sau Suedia folosesc în siguranţă această tehnologie. Deoarece aurul se găseşte astăzi în particule foarte mici în compoziţia rocii, companiile miniere trebuie să folosească substanţe chimice pentru a-l extrage din minereu. Cianura este una dintre puţinele substanţe care are proprietăţile chimice necesare extragerii aurului în condiţii de siguranţă şi eficienţă. După mai bine de 100 de ani de folosire a cianurii în industria minieră la nivel mondial, se cunosc foarte bine modalităţile de utilizare şi neutralizare a cianurii astfel încât riscurile pentru oameni şi mediu să fie minime. La Roşia Montană, extragerea aurului folosind tehnologia de cianurare este metoda optimă, datorită tipului de minereu existent.

Într-un proiect minier modern, cea mai mare parte din cantitatea de cianură este consumată în urma transformărilor chimice în cadrul procesării minereului, în uzină. Cantitatea de cianură rămasă în sterilul de procesare va fi neutralizată aplicând un proces modern şi eficient de oxidare. Acest proces a fost utilizat de peste 80 de mine din lume în ultimii 30 de ani. După neutralizare, sterilul cu conţinut scăzut de cianură va fi depozitat într-un iaz de decantare special construit, unde concentraţia de cianură va scădea şi mai mult. Cianura se degradează natural atunci când este expusă la aer şi lumină naturală.

În proiectul nostru, iazul de decantare a fost proiectat pentru a-i creşte gradul de siguranţă şi capacitatea de stocare a precipitaţiilor extreme. Oriunde în lume iazurile de decantare sunt proiectate să poată înmagazina o singură precipitaţie maximă probabilă (PMP); în cazul proiectului actual, iazul de pe Valea Corna poate stoca două precipitaţii maxim probabile consecutive, iar probabilitatea ca acest eveniment să se producă este de 1 la 100 de milioane de ani. Această capacitate de stocare suplimentară neobişnuit de mare, alături de ceilalţi parametri de proiectare la care a fost gândit şi proiectat iazul de decantare Corna, conferă sistemului iazului de decantare o siguranţă de aproximativ 1000 de ori mai mare decât majoritatea barajelor iazurilor de decantare existente in lume.

Statul român are o participaţie în cadrul proiectului de 19,31% având în plus dreptul la taxe şi redevenţe, iar ca urmare a activităţilor conexe România va rămâne cu 50% din beneficiile proiectului.

Noul Proiect de la Roşia Montană va aduce 4 miliarde de dolari în economia României:

• 1,8 miliarde USD - beneficii directe ale statului român, în dividende pentru Guvernul României, impozite pe salarii, redevenţe şi alte taxe;
• 2,2 miliarde USD – bani cheltuiţi în România pentru: resurse umane, energie electrică, transport, construcţii, reactivi pentru procesare, piese de schimb.

După 20 de ani, locul va fi nepoluat, cu oameni prosperi, cu infrastructură serioasă, numai bună pentru turism.

Viitorul nu se face cu sărăcie. Se face numai cu bani. Această zonă nu poate supravieţui fără investiţii semnificative –înainte ca orice alte afaceri/ industrii să poată fi luate în considerare, vor fi necesare investiţii importante în mediu şi infrastructură. Reînceperea mineritului implică toate aceste investiţii şi va conduce la dezvoltarea turismului cultural – ne dorim ca aceste industrii să înflorească împreună cu noi.

Nivelul şomajului în comunitatea locală este de peste 70%. Fără RMGC, acest procent va creşte la peste 90%.

Iniţiativele culturale şi turistice sunt posibile la Roşia Montană – dar numai după o ecologizare serioasă a mediului şi în urma unor investiţii extinse în infrastructură, pe termen lung. Compania a făcut deja un pas pentru realizarea acestor investiţii şi pentru încurajarea acelor activităţi care vor contribui la dezvoltarea potenţialului turistic – un exemplu ar fi programul de arheologie preventivă prin care se descoperă artefacte unice. Acestea vor urma să fie expuse într-un muzeu al mineritului nou şi funcţional.

Dacă oamenii se mută, şi biserica se mută. RMGC construieşte biserici acolo unde se mută oamenii.

RMGC face tot ce îi stă în puteri pentru a echilibra impactul proiectului – care implică şi relocarea unei părţi din sat – prin beneficiile semnificative pe care proiectul le aduce în ceea ce priveşte oportunităţile economice pentru o zonă dezavantajată dar şi prin facilităţi precum construcţia unei întregi zone la Piatra Albă, care va găzdui mai multe biserici locale.

Pentru a pune acest impact în context, acolo unde a fost posibil, Proiectul a fost conceput pentru a lăsa bisericile intacte şi netulburate.

Din totalul de 10 biserici şi case de rugăciune situate în cadrul perimetrului satelor Corna şi Roşia Montană, numai două biserici şi două case de rugăciune din satul Corna vor fi afectate. Nici una dintre aceste clădiri nu este clasificată in categoria  monumentelor istorice.

În cazul a două biserici, în contextul relocării acestora, vor fi luate o serie de măsuri de reducere a impactului – mai exact, vor fi realizate cercetări de arheologie preventivă şi se va crea un inventar detaliat al tututor obiectelor religioase – înainte de relocare, cu tot respectul pentru ritualurile religioase.

La fel ca în cazul monumentelor istorice din Roşia Montană, bisericile din zona protejata vor fi incluse în programul de conservare.

Şase cimitire vor fi afectate de proiect. In cazul oricărui mormînt, trebuie să existe un motiv foarte puternic pentru ca acel mormînt să fie mutat. Mai întâi comunitatea a creat reguli, care apoi s-au transformat în legi, care au avut în vedere aceste împrejurări. 

Contrar afirmaţiilor oponenţilor proiectului minier, nimeni nu vrea să distrugă biserici sau cimitire. Pentru a pune numărul de morminte în context, 410 morminte dintre cele 1905 din Roşia Montană vor fi afectate de proiectul minier. Pe cât posibil, compania a proiectat operaţiunile miniere astfel încât să nu fie afectate cimitirele.

Toate ceremoniile de reînhumare vor fi făcute la cererea familiilor şi pe cheltuiala RMGC. Procesul va urma până la cele mai mici detalii legea românească cu privire la reînhumări, compania angajându-se să acţioneze cu respect şi reverenţă.

La Roşia Montană, mineritul în perioada comunistă se făcea cu foarte puţină grijă pentru patrimoniu. Astfel, vestigii importante ale aşezărilor romane au fost distruse sistematic.

Legislaţia de după 1989 oferă mai multă protecţie pentru patrimoniu, iar RMGC s-a angajat să onoreze moştenirea istorică a regiunii Roşia Montană.

Pentru a măsura amploarea proiectului propus, investiţiile RMP în lucrările de arheologie preventivă sunt de câteva zeci de ori mai mari decât bugetul naţional al României dedicat explorării arheologice.

Un program cu un asemenea obiectiv confirmă respectul companiei faţă de importanţa Roşiei Montane ca sit arheologic. Aspectele unice sunt conservate, zonele protejate sunt proiectate şi amenajate pentru turism, iar artefactele sunt restaurate şi găzduite într-un muzeu care va fi construit de RMGC.

Din 2001 până în prezent, RMGC a investit peste 10 milioane USD în programul de “arheologie preventivă” şi plănuieşte să investească alte 35 milioane USD pe toată perioada de desfăşurare a proiectului pentru conservarea şi restaurarea bunurilor culturale moştenite (fiind cea mai mare investiţie în programe de conservare arheologică din România).

• Bugetul pentru viitorul patrimoniu cultural include planuri precum:
• Galeria romană Cătălina Monuleşti să fie amenajată ca un muzeu şi să fie construite cópii ale anumitor galerii afectate fizic de operaţiunile de minerit.
• Refacerea celor 41 de case istorice din Roşia Montană.
• Amenajarea zonei istorice a localităţii (zona protejată), care include mai mult de 300 case, pentru viaţa de zi cu zi a comunităţii
• Înfiinţarea unui muzeu care să prezinte descoperirile arheologice.
• Includerea întregii zone protejate şi a monumentelor restaurate în circuitul turistic european, regional şi naţional
• Continuarea programului de arheologie preventivă.