Cele mai semnificative descoperiri – în opinia specialiştilor care au efectuat cercetările – şi care întrunesc condiţiile pentru a fi conservate in situ (la locul originar, asa cum au fost găsite pe teren) sunt:

• incinta funerară romană de la Tăul Găuri
• locuirea romană (incluzând o zonă funerară şi o posibilă zonă sacră) de pe Dealul Carpeni
• exploatările miniere antice din zona Piatra Corbului (pe versantul de SE al Carnicului)
• sistemul hidraulic roman din sectorul minier Paru-Carpeni
• o serie de vestigii arheologice din zona Centrului Istoric Roşia Montană, incluzând galeria Cătălina Monuleşti (în care a fost descoperit un sistem hidraulic de lemn datând din epoca romană, precum şi descoperirea - în secolul XIX – a unui lot semnificativ de tăbliţe cerate) şi zona de exploatare antică de suprafaţă din zona Văidoaia

Prin Programul Naţional de Cercetare “Alburnus Maior” - finanţat în conformitate cu prevederile legale de către RMGC – patrimoniul arheologic de la Roşia Montană a devenit mult mai bine cunoscut şi delimitat. Ca o consecinţă a acestui fapt, Lista Monumentelor Istorice a fost actualizată în anul 2004 prin clasarea a patru noi zone distincte ca „monumente istorice”, respectiv:

• Vestigiile romane de la Alburnus Maior, Zona Carpeni;
• Incinta funerară romană din zona “Tăul Găuri”;
• Galeria “Cătălina Monuleşti” din zona protejată a centrului istoric al localităţii;
• Galeriile romane din Masivul Carnic, punct “Piatra Corbului”.

Astfel vestigiile arheologice de suprafaţă au fost afectate în mod semnificativ de amenajările conexe exploatărilor miniere istorice – galerii, halde, instalaţii de prelucrare a minereului – steampuri, precum şi de infrastructura industrială aferentă – tauri, drumuri, canale de aducţiune, cât şi desigur de locuirea permanentă a văii Roşiei în ultimii peste 700 de ani. Cercetarea arheologică preventivă de suprafaţă din ultimii 6 ani a conturat zonele în care vestigiile antice se mai păstrau, fiind delimitate zonele cu potenţial arheologic care au fost cercetate exhaustiv.
Concluzionând, vestigiile arheologice descoperite până în prezent nu prezintă atribute spectaculoase dar, prin modul de adaptare la cadrul natural sugerează o serie de elemente ce pot servi la reconstruirea unei imagini de ansamblu asupra modului în care va fi arătat situl în antichitate: necropole aşezate pe pante sau pe platouri orientate spre văi, zone de habitat şi zone sacre aşezate pe înălţimi şi aflate probabil în relaţie cu zonele de exploatare minieră şi prelucrare primară a minereului. Trebuie precizat că în acest context distingem totuşi şi elemente reprezentative pentru peisajul cultural derivat din componentele patrimoniului arheologic:

• în zona Tăul Găuri se află un monument funerar circular bine conservat,
• în zona Dealului Carpeni au fost investigate două edificii publice realizate din piatra legată cu mortar şi dotate cu instalaţie de hipocaustum, o zonă funerară şi foarte probabil o zonă sacră, toate integrându-se unui ansamblu arheologic coerent conservat,
• în zona Centru Istoric sunt localizate marea majoritate a galeriilor unde în cursul secolelor XVIII-XIX au fost găsite celebrele tăbliţe cerate, cea mai cunoscută galerie fiind Cătălina Monuleşti. Aici s-a descoperit cel mai mare număr de tăbliţe cerate, precum şi un sistem antic de exploatare minieră, dotat cu un sistem de drenaj, cuprinzând foarte probabil un alt sistem de roţi hidraulice. Tot în acest areal se află şi masivul Văidoaia, unde sunt vizibile urme ale exploatărilor moderne de suprafaţă.