Homepage Proiectul Roşia Montană Patrimoniu Zone protejate și obiective conservate "in situ"

Zone protejate și obiective conservate "in situ"

Cele mai semnificative descoperiri – în opinia specialiştilor care au efectuat cercetările – şi care întrunesc condiţiile pentru a fi conservate in situ (la locul originar, aşa cum au fost găsite pe teren) sunt:

  • incinta funerară romană de la Tăul Găuri;
  • zona de locuire romană (incluzând o zonă funerară şi o posibilă zonă sacră) de pe Dealul Carpeni;
  • exploatările miniere antice din zona Piatra Corbului (pe versantul de sud-est al Cârnicului);
  • o serie de vestigii arheologice din zona Centrului Istoric Roşia Montană, incluzând galeria Cătălina-Monuleşti (în care a fost descoperit un sistem hidraulic de lemn datând din epoca romană, precum şi un lot semnificativ de tăbliţe cerate, în secolul XIX) şi zona de exploatare antică de suprafaţă din zona Văidoaia.

Prin Programul Naţional de Cercetare “Alburnus Maior” - finanţat în conformitate cu prevederile legale de către RMGC – patrimoniul arheologic de la Roşia Montană a devenit mult mai bine cunoscut şi delimitat. Ca o consecinţă a acestui fapt, Lista Monumentelor Istorice a fost actualizată în anul 2004 prin clasarea a patru noi zone distincte ca „monumente istorice”, respectiv:

  • Vestigiile romane de la Alburnus Maior, Zona Carpeni;
  • Incinta funerară romană din zona “Tăul Găuri”;
  • Galeria “Cătălina-Monuleşti” din zona protejată a centrului istoric al localităţii;
  • Galeriile romane din Masivul Cârnic, punct “Piatra Corbului”.

Astfel, vestigiile arheologice de suprafaţă au fost afectate în mod semnificativ de amenajările conexe exploatărilor miniere istorice – galerii, halde, instalaţii de prelucrare a minereului (şteampuri), precum şi de infrastructura industrială aferentă – tăuri, drumuri, canale de aducţiune, cât şi desigur de locuirea permanentă a văii Roşiei în ultimii 700 de ani. Cercetarea arheologică preventivă de suprafaţă din ultimii 6 ani a conturat zonele în care vestigiile antice se mai păstrau, fiind delimitate zonele cu potenţial arheologic care au fost cercetate exhaustiv.

Concluzionând, vestigiile arheologice descoperite până în prezent nu prezintă atribute spectaculoase dar, prin modul de adaptare la cadrul natural, sugerează o serie de elemente ce pot servi la reconstruirea unei imagini de ansamblu asupra modului în care va fi arătat situl în antichitate: necropole aşezate pe pante sau pe platouri orientate spre văi, zone de habitat şi zone sacre aşezate pe înălţimi şi aflate probabil în relaţie cu zonele de exploatare minieră şi prelucrare primară a minereului. Trebuie precizat că în acest context distingem totuşi şi elemente reprezentative pentru peisajul cultural derivat din componentele patrimoniului arheologic:

  • în zona Tăul Găuri se află un monument funerar circular bine conservat;
  • în zona Dealului Carpeni au fost investigate două edificii publice realizate din piatra legată cu mortar şi dotate cu instalaţie de hipocaust, o zonă funerară şi foarte probabil o zonă sacră, toate integrându-se unui ansamblu arheologic coerent conservat;
  • în zona Centrul Istoric sunt localizate marea majoritate a galeriilor unde în cursul secolelor XVIII-XIX au fost găsite celebrele tăbliţe cerate, cea mai cunoscută galerie fiind Cătălina-Monuleşti. Aici s-a descoperit cel mai mare număr de tăbliţe cerate, precum şi un sistem antic de exploatare minieră, dotat cu un sistem de drenaj, cuprinzând foarte probabil un alt sistem de roţi hidraulice. Tot în acest areal se află şi masivul Văidoaia, unde sunt vizibile urme ale exploatărilor moderne de suprafaţă.

ArheologieClick pe poză pentru a o mări

Zone protejateClick pe poză pentru a o mări

Pagini similare