Roșia Montană - diversitate etnologică

Ca aşezare industrială, Roşia Montană a fost un “melting pot”, un loc de întâlnire a unor populaţii diverse din cuprinsul Imperiului Habsburgic, care s-au adăugat elementului autohton românesc. Maghiari, germani şi italieni au fost prezenţi în acestă zonă în diverse momente pe parcursul secolelor XIII-XX. Acest fenomen a generat o serie de elemente particulare în ceea ce priveşte religia şi arhitectura. Ştim de exemplu că în secolul al XIX-lea existau la Roşia Montană şcoli diferite cu predare în limbile maghiară şi germană.

Studiile de istorie orală şi etnografie, prin interviurile directe realizate cu localnici, demonstrează că în comunitate nu a existat o diviziune pe criterii etnice în cartiere sau zone bine conturate. Diversele grupuri etnice au trăit în armonie şi bună înţelegere, neexistând o delimitare geografică a acestora în structura aşezării (Popoiu, Paula (ed.)., 2004).

Românii, maghiarii, germanii, slovacii, evreii au convieţuit secole de-a rândul într-o comunitate în care erau prezente nu mai puţin de cinci confesiuni religioase (ortodocşi, romano-catolici, greco-catolici, unitarieni, luterani), fără probleme deosebite, lucru explicabil, poate, prin faptul că dincolo de apartenenţa etnică şi religioasă, ei făceau parte dintr-o categorie profesională caracterizată printr-un grad mai mare de solidaritate. Numărul mare de căsătorii interetnice şi interconfesionale este un argument în sprijinul celor menţionate. Totuşi, în împrejurări istorice mai complexe, cum a fost cazul perioadei celui de-al Doilea Război Mondial, au fost înregistrate şi momente de tensiune interetnică (Popoiu, Paula (ed.)., 2004).

O altă componentă a programului de cercetări şi conservare a patrimoniului cultural al Roşiei Montane este reprezentată de studiile etnografice. La Roşia Montană s-au păstrat, de-a lungul timpului, o serie de tradiţii locale practicate cândva de această comunitate de mineri. Două dintre obiectivele de cercetare din cadrul Programului Naţional de Cercetare Alburnus Maior au vizat elaborarea unui studiu etnografic al zonei Roşia Montană-Abrud–Corna, cât şi elaborarea unui studiu de istorie orală a zonei. Astfel, în perioada 2001-2004, sub coordonarea unor specialişti de la Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti”, a fost efectuată o amplă cercetare etnografică a zonei Roşia Montană – Abrud – Corna, dublată în anii 2001-2002 şi de realizarea unei ample serii de interviuri de istorie orală de către Societatea Română de Radiodifuziune prin Centrul de Istorie Orală “Gheorghe Brătianu”, Bucureşti (SRR - CIO).

Astfel, principalele componente ale acestei secţiuni de cercetare sunt:

• Realizarea unei arhive de istorie orală a localităţii – peste 100 de ore de înregistrări şi interviuri cu localnici
• Elaborarea unui amplu studiu etnografic comparativ pentru zona Roşia Montană - Corna - Bucium – prima cercetare de acest fel în această zonă
• Elaborarea unui studiu de istorie contemporană comparativă pentru zona Roşia Montană şi zona Bucium – prima cercetare de acest fel în această zonă

Centru IstoricClick pe poză pentru a o mări